Pomeniri si parastase

Pomenirea mortilor

Pomenirea mortilor la crestini

Etimologia cuvântului pomană este privită din mai multe unghiuri, dacă privim către poporul slav rădăcina cuvântului “ pomană” care se regăsește sub forma “ pominati sau pameati” semnifica a-ti aminti sau în memoria. Ca semnificație inițială era privită ca fiind un cadou oferita unei persoane ca sa ii se păstreze memoria persoane decedate. Din punctul de vedere al Biserici Ortodoxe Romane pomenirea morților cultul morților își găsește fundamentul în Noul și Vechiul Testament unde are o semnificație de datorie a creștinului față de cei care au decedat.

Produsele sau darurile care se împart persoanelor se fac în funcție de posibilitățile celor care fac pomenirea , nu exista scris undeva un număr anume și ce anume sa se împartă, numărul lor nu influențează într-un fel persoana trecuta in neființa totul se rezuma la obiceiuri care s-au transmis de-a lungul timpului și are legătura cu numere cu simboluri trinitar: 3, 6, 9, 12, 24.

Când se face pomenirea morților

Prima pomenire a morților se face imediat după înmormântare care de regula este la 3 zile de la deces iar apoi se repeta la 9 zile, 40 de zile, 6 luni, 1 an și din an în an pana la 7 ani după moarte cât și la datele stabilite de BOR pentru pomenirea morților.

Fiecare pomenire din cele menționate mai sus au o semnificație și anume:

  • Pomenirea la 3 zile se face în numele numele Sfintei Treimi și a Învierii Mântuitorului
  • La 9 zile după moarte, “ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moștenească și morții noștri“;
  • La 40 de zile (sau șase săptămâni), în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul răposatului la cer“.
  • În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creației.

Biserica Ortodoxă Română a stabilit și zile de pomenirea a morților si in zilele:

  • Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne numită și „moșii de iarnă”;
  •  Sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau „moșii de vară”;
  •  Prima sâmbătă din noiembrie în fiecare an „moșii de toamnă”
  •  Paștele blajinilor” considerată de unii ca fiind creștină, iar de alții ca fiind o sărbătoare cu rădăcini păgâne

 

Nu se fac parastase în următoarele zile și perioade din cursul anului:

  • Duminicile de peste an, pentru ca duminica amintind de Ziua Învierii, e  zi de bucurie, iar nu de întristare.
  • În cele douăsprezece zile dintre Nașterea și Botezul Domnului.
  • De la lăsatul secului de carne pana la sâmbătă întâi din Postul Mare, sâmbătă Sf. Teodor.
  • Din sâmbătă Floriilor până în Duminica Tomii.
  • La praznicele împărătești sau sărbători mari.
  • În timpul Postului Mare, nu se face parastas în zilele de rând  (luni, marți, miercuri,         joi, vineri), deoarece în aceste zile nu se face liturghie obișnuită sau deplina.
  • Este de dorit ca pomenirile sa se facă legate de săvârșirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importantă slujba de mijlocire pentru cei morți. Dacă nu este posibil de fiecare data, cel puțin la 40 de zile, la un an și la șapte ani, ar fi de dorit ca parastasul sa urmeze după Sfânta Liturghie.
  • Este de dorit ca pomenirile sa se facă legate de săvârșirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importantă slujba de mijlocire pentru cei morți. Dacă nu este posibil de fiecare data, cel puțin la 40 de zile, la un an și la șapte ani, ar fi de dorit ca parastasul sa urmeze după Sfânta Liturghie.

Pomenile îi ajuta pe cei morți ?

Sunt multe controverse cu privire la acest aspect dar cel puțin una dintre ele este corectă și anume ca de bunurile sau produsele alimentare date de pomană de către familie nu se poate bucura persoana decedata. Pomenile se fac sa nu-i dăm uitării pe cei adormiți nici după înmormântare ci a-I pomeni pentru totdeauna și pentru iertarea păcatelor lor.